sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Buruienile, protectoarele solului


 http://cartidintei.files.wordpress.com/2013/07/coccanouer-weeds-coperta.jpg?w=630


        În sfârşit...o carte scrisă special pentru mine. Adică pentru o happy girl ce are o grădină şi nu vede o tragedie atunci când  apar buruieni. Staţi puţin, nu vorbim de invazia lor ci despre o apariţie domoală ce poate să-ţi transforme grădina într-o oaza de culori.
Sunt convinsă că fiecare grădinar a avut câte un episod în care din cine ştie ce motive n-a apucat să stârpească toate buruienile din grădină sau poate dintr-un colţişor şi surpriza...recoltă, nu glumă. Multe "greutăţi" am întâmpinat eu cu buruienile lăsate intenţionat în grădină: înăbuşă plantele, le iau apa, mâncarea, nu-i estetică grădina, ce zice lumea când vede atâtea buruieni şi ce mi-a plăcut cel mai mult a fost o sugestie uşoară cum  că aş fi lenevioară (aici mai trebuie să mă gândesc). De azi, gata! Am o bază ştiinţifică: Buruieniele, protectoarele  solului.
 Iată ce spune :
       Tot ce adună buruienile se stochează în rădăcini, tulpini şi frunze! Azot, fosfor, potasiu şi cam tot ce le este necesar în hrănire. Amelioratorii de sol ai Naturii – iar noi le tratăm tot timpul ca pe unii dintre cei mai răi duşmani ai noştri.

          Am savurat la maxim acestă carte. Abia aşteptam să adoarmă haiducii să pot să mă înfrupt din paginile ei. Este o carte ce aduce un omagiu buruienilor iar în prefaţă e punctat:
"Scopul acestei cărți, o lucrare de pionierat, este de a demonstra cum întrebuințarea controlată a buruienilor poate însemna responsabilitate ecologică, o bună protecție a mediului și un beneficiu pentru agricultorul sau grădinarul obișnuit."

          E o lectură plăcută din care am aflat nişte lucruri foarte interesante cum că păpălăul, una din plantele mele preferate are fructul comestibil. Şi-n somn dacă mă trezeşte cineva şi mă întreabă care e denumirea latinească a acestei plante aş răspunde fără şovăiala Physalis alkekengi. Am învăţat sute de denumiri (evident pe majoritatea le-am uitat) însă păpălăul mi-a rămas la inimă.
Păpălăul (Physalis alkekengi)
http://www.unceai.ro/papalau-utilizari-decoct
        Mă fură poveştile şi uit subiectul principal, adică îndemnul la lectură. 
        Nu pot încheia fără multumirile aduse celor de la TEI. Extraordinară munca lor!
        Spor la citit şi să-mi daţi de ştire dacă v-a plăcut!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu