Din cetatea lui Eu în cetatea lui Tu

Consider cărțile, daruri neprețuite... și mare mi-a fost bucuria când am primit și eu un astfel de dar.
Chiar dacă în ultima vreme citesc foarte puțin, vreau să vă mărturisesc că aceste cărți nu le-am lăsat din mână până nu le-am terminat. În condițiile de 4 x mami acest lucru mi se întâmplă extrem de rar.

O altă  mărturisire ce trebuie făcută e că aceste cărți sunt pentru copii dar au fost o încântare pentru adultul sau poate copilul din mine.

Mâniosul este un mic locuitor al Cetații lui EU, care pornește în căutarea Cetatii lui TU, având ca unică merindă sfatul împaratesei Cetații lui EU, să pună mereu în fată Sinele său.

Dar în ce fel va putea ajunge in cele din urma din Cetatea lui EU in Cetatea lui TU?

Ce oameni va întalni în această lume atât de diferită de a lui?

Ce sens va avea această calătorie a lui pentru toți locuitori Cetătii lui EU dar și pentru fiecare dintre noi?

Să călătorim impreuna cu el!


Aceasta e cea de-a  doua carte care m-a fascinat, continuare a primei.
 Vă îndemn la o lectură plăcută cu mult folos duhovnicesc de care vă puteți bucura și voi și copiii voștri!

Cu pogorârea Sfântului Tău Duh, Tu luminezi şi faci să rodească arta pictorilor, inspiraţia poeţilor, gândirea savanţilor. Cu puterea cunoaşterii de sus pătrund ei legile Tale, luminându-ne adâncul înţelepciunii Tale de Ziditor. Lucrările lor şi fără de voie Te mărturisesc: O, cât eşti de mare în operele lor, cât eşti de mare în omul pe care Tu L-ai făcut!
Slavă Ţie, Celui ce Ţi-ai arătat puterea în legile ce cârmuiesc zidirea,
Slavă Ţie, că toată făptura e plină de legile pe care i le-ai rânduit,
Slavă Ţie, pentru tot ce ni s-a descoperit prin harul Tău,
Slavă Ţie, pentru ceea ce cu înţelepciune ne-ai ascuns,
Slavă Ţie, pentru geniul minţii omeneşti,
Slavă Ţie, pentru puterea de a lucra cele de folos,
Slavă Ţie, pentru limbile de foc ale inspiraţiei,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

(din Acatist de mulțumire Slavă lui Dumnezeu pentru toate)

O poveste...înmurată

(pentru postitorii zilelor noastre - 

cap de serie subsemnata)

"Pleaca ursul la padure

Sa culeagă fragi si mure,

Dar nu ia la întamplare

Orice mură-i iese-n cale,

Ci le-alege mai zemoase,

Fragede, mari si frumoase,

Dulci la gust si aromate,

Proaspete si parfumate.

Apoi scoate tacticos

Un butoi de miere gros

Și-nghite pe săturate

Mure-n miere înmuiate.

Ar mai tot mânca "plăpândul "

Dar I-a cam pierit avântul,

Fiindca burta-i ursulească

Gata stă ca să plesnească.

Șade ursul sub umbrar,

Mormăind sub cerul clar:

- Doamne, tare-s multumit

Că și astazi am postit !

 

(Poezii cu iz de filocalii - Ediție îngrijită la Mănăstirea Diaconești)