vineri, 31 ianuarie 2014

Mă bucur

      

     Mă bucur că m-am născut în anul naşterii mele. Poate părea un pic ciudată exprimarea dar chiar mă bucur. Am trăit suficient cât să vad cum e fără  un telefon mobil, fără calculator şi implicit fără internet. Acum le am pe toate şi îmi place...
       Nu pot să spun că tehnologia mi-a invadat viaţa, ci eu am lăsat tehnologia să intre în viaţa mea şi mă bucur...
     Mă bucur că pot să-mi fotografiez copiii de o mie de ori pe zi fără să fie neapărat nevoie să şi developez.
    Mă bucur că mi-am facut prieteni noi în mediul acesta virtual şi în acelaşi timp mă bucur că pot să povestesc şi cu prietenii mei vechi chiar dacă sunt departe de mine.
     Mă bucur când citesc o carte fără să mă simt vinovată că nu mi-am îndeplinit treburile casnice . Se ocupă de asta mătuşa Rufy şi Vasy, căci aşa mi-am botezat eu maşinile de spălat rufe şi vase.
    Mă bucur că nu rătăcesc haotic cu maşina deoarece mă ajută sistemul meu de navigaţie.
    Mă bucur că pot să mă pregătesc temeinic pentru lecţia ce o voi preda mâine elevilor mei şi pot să-mi întocmesc cu rapiditate proiectul lecţiei.
     Mă bucur că împărteşesc cititorilor mei din gândurile, dorinţele şi faptele mele.
    Mă bucur de tehnologie cu tot ce însemnă ea şi în acelaşi timp mă bucur că există  Digipedia.ro
    Orice lucru poate fi atât bun cât şi rău. La fel e şi cu tehnologia. Atâta vreme cât îi eşti stăpân şi nu devii un sclav, lucrurile sunt pe făgaşul cel bun.
    Evident că nu pot să închei fără următorul mesaj:
Bucurie!

miercuri, 29 ianuarie 2014

Bucurii de iarna







Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.





 Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de geamul rece
Nasuri cârne şi hazlii.









 
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui…

 Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.
 Iar bunicul desfăşoară Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie. 
(Iarna - Nicolae Labiş )

Citiţi şi voi o poezie despre iarnă!

marți, 28 ianuarie 2014

Tăiţei de casă

                De ce să faci tăiţei în casă când poţi foarte uşor să-i cumperi?
  • sunt mai sănătoşi (ştii ce ingrediente foloseşti, lipsindu-te astfel de toţi coloranţii şi alte minunăţii nesănătoase)
  • sunt mai gustoşi
  • economiseşti
  • timp de fierbere mai redus faţă de cei din comerţ (aici iarăşi economiseşti :) 
  • ingredientele sunt la îndemâna oricui: făină, apă, ouă, sare
  • nu presupun cine ştie ce tehnici culinare
  • te relaxează procesul pregătirii lor ( asta dacă îţi ies :))
  • poţi să antrenezi copiii în acesta activitate ( vor fi încântaţi)
  • bucuria muncii duse la bun sfârşit
  • sunt pregătiţi cu dragoste de mamă, soţie sau iubită
  • aprecieri din partea celor dragi (nu au cum să nu observe faptul că sunt mult mai gustoşi decât cei din comerţ)
           V-am convins?
          Weekendul trecut m-am delectat pentru prima dată cu acesta activitate şi am fost tare încântată. Ştiam că sunt delicioşi deoarece am primit de la persoane dragi mie, însă nu credeam că prepararea lor îmi va aduce atâtea satisfacţii. Mă supraveghea bunica şi îmi povestea cum pe vremuri se făceau la nunţi tăiţei. Şi se muncea, nu glumă. Bunica mea este o adevărată artistă în pregătirea tăiţeilor. Eu, însă, m-am folosit de o maşină şi iată ce a ieşit:


Tăiţei făcuţi cu drag


Azi am făcut tăiţei 
Şi mai laţi şi subţirei.
Hai, cu toţii voinicei,
Să ne înfruptăm din ei!


 Ajutoarele de nădejde
Spor la treabă!


vineri, 24 ianuarie 2014

Cărucior de frăţiori

                                                                            ...........din capitolul Aventuri de mămică


       Conduc şi conduc foarte bine :) cea mai tare maşină de care sunt tare mândră...



       Aţi crezut că e ceva Mercedes sau Jaguar?
      Poate unora li se pare banal să povesteşti despre un cărucior. Dar acesta nu este orice cărucior. E căruciorul meu şi e cel mai vesel cărucior... şi în plus e cărucior de frăţiori. Sunt tare bucuroasă ca l-am gasit după lungi dezbateri şi căutări.
       Copleşită de bucuria venirii pe lume a celui de-al doilea haiduc nici nu mi-am dat seama cum a zburat timpul iar concediul jumătăţii era pe sfârşite. Urma să rămân acasă cu cei doi haiduci ai mei. Aveam deja două cărucioare dar ce folos...Cum să ieşi din curte cu haiducii când cel mare abia făcuse 1 an şi 5 luni şi merge el ce merge pe jos dar când ţi-e lumea mai dragă: "mama baţe". Am avut un episod în care s-a întins pe burtică în plină stradă şi şi-a pus în funcţiune la maxim corzile vocale şi nici gând să se ridice şi să facă vreun pas. Să te văd acum mămico!
     Cred că acesta a fost momentul decisiv ce m-a făcut să achiziţionez acest cărucior. Nici nu ştiam că există cărucior de frăţiori, eu începusem să caut pentru gemeni. Într-un final am găsit minunea şi haiduci fericiţi, mămică şi mai şi! Ne-am bucurat la maxim de toamnă cu plimbări lungi şi dese, ne bucurăm în continuare de iarnă şi chiar dacă e frig ne scoatem năsucul afară şi ne urcăm în maşină.


Slavă Ţie, pentru fiecare suspinare în încercarile mele,
Slavă Ţie, pentru fiecare pas al vieţii, pentru fiecare clipă de bucurie.
Slavă Ţie, Dumnezeule în veci!

joi, 23 ianuarie 2014

Flori

bunch of flowers
kids.tate.org.uk
       " Am primit un buchet de flori. O, câtă frumuseţe delicată, fermecătoare este cuprinsă în aceste splendide mici creaţii ale lui Dumnezeu! Şi pe lângă acestea cât sunt de minunate prin micimea, prin simplitatea lor plină de smerenie! Dantelăriile fine ale micilor inflorescenţe albe, albăstrii şi roz, violete şi albastre ne privesc cu ochii curaţi ai petalelor şi ai corolelor lor şi revarsă asupra noastră minunata lor mireasmă. Oare nu este evident că acesta este o propovăduire tăcută a curăţiei duhovniceşti? Trebuie să ai o inimă cu totul  împietrită ca să nu auzi acest glas al lui Dumnezeu, care răsună atât de limpede în simplitatea şi în frumuseţea formelor materiale ale naturii."
Sfântul Luca al Crimeei

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Buruienile, protectoarele solului


 http://cartidintei.files.wordpress.com/2013/07/coccanouer-weeds-coperta.jpg?w=630


        În sfârşit...o carte scrisă special pentru mine. Adică pentru o happy girl ce are o grădină şi nu vede o tragedie atunci când  apar buruieni. Staţi puţin, nu vorbim de invazia lor ci despre o apariţie domoală ce poate să-ţi transforme grădina într-o oaza de culori.
Sunt convinsă că fiecare grădinar a avut câte un episod în care din cine ştie ce motive n-a apucat să stârpească toate buruienile din grădină sau poate dintr-un colţişor şi surpriza...recoltă, nu glumă. Multe "greutăţi" am întâmpinat eu cu buruienile lăsate intenţionat în grădină: înăbuşă plantele, le iau apa, mâncarea, nu-i estetică grădina, ce zice lumea când vede atâtea buruieni şi ce mi-a plăcut cel mai mult a fost o sugestie uşoară cum  că aş fi lenevioară (aici mai trebuie să mă gândesc). De azi, gata! Am o bază ştiinţifică: Buruieniele, protectoarele  solului.
 Iată ce spune :
       Tot ce adună buruienile se stochează în rădăcini, tulpini şi frunze! Azot, fosfor, potasiu şi cam tot ce le este necesar în hrănire. Amelioratorii de sol ai Naturii – iar noi le tratăm tot timpul ca pe unii dintre cei mai răi duşmani ai noştri.

          Am savurat la maxim acestă carte. Abia aşteptam să adoarmă haiducii să pot să mă înfrupt din paginile ei. Este o carte ce aduce un omagiu buruienilor iar în prefaţă e punctat:
"Scopul acestei cărți, o lucrare de pionierat, este de a demonstra cum întrebuințarea controlată a buruienilor poate însemna responsabilitate ecologică, o bună protecție a mediului și un beneficiu pentru agricultorul sau grădinarul obișnuit."

          E o lectură plăcută din care am aflat nişte lucruri foarte interesante cum că păpălăul, una din plantele mele preferate are fructul comestibil. Şi-n somn dacă mă trezeşte cineva şi mă întreabă care e denumirea latinească a acestei plante aş răspunde fără şovăiala Physalis alkekengi. Am învăţat sute de denumiri (evident pe majoritatea le-am uitat) însă păpălăul mi-a rămas la inimă.
Păpălăul (Physalis alkekengi)
http://www.unceai.ro/papalau-utilizari-decoct
        Mă fură poveştile şi uit subiectul principal, adică îndemnul la lectură. 
        Nu pot încheia fără multumirile aduse celor de la TEI. Extraordinară munca lor!
        Spor la citit şi să-mi daţi de ştire dacă v-a plăcut!

marți, 14 ianuarie 2014

Şerveţele umede şi un leac băbesc



......din capitolul Aventuri de mămică



Fără prea multe introduceri (deşi îmi plac) trecem la o recentă descoperire legat de şerveţele umede, pe care le puteam  numi înainte deosebit de utile şi indispensabile. Dar iată că lucrurile nu stau chiar aşa...deşi le-am folosit multă vreme cu primul haiduc şi am încercat tot felul de sortimente (de la diverse firme) şi mai scumpe şi mai puţin scumpe (că ieftine nu le pot numi) am renunţat de tot la ele. De ce? E destul să vezi înşiruirea de substanţe din străfundurile chimiei ce se află în compoziţia lor şi te gândeşti: merită funduleţul pufos de bebe aşa ceva?
Evident că nu. Dar cu ce le pot înlocui? Mai ales în călătorii. Şi iată că soluţia vine de pe un  blog Viaţă mai simplă. Eu am adoptat şi adaptat puţin reţeta. Într-o sticluţa cu dispozitiv de pulverizare se adaugă apă (de preferat să fie fiartă şi răcită) şi câteva picături de ulei esenţial de tea tree (ulei de arbore de ceai) cu o multitudine de beneficii pentru piele. (lecturaţi puţin aici: http://www.elemental.eu/ro/240-ulei-esential-de-tea-tree-bio.html#Proprietati). Şi pentru că aveam la dispoziţie şi ulei esenţial de eucalipt, am adăugat câteva picături şi am obţinut un parfum divin.
Uleiuriele esenţiale şi şerveţelele alese

În funcţie de preferinţe puteţi folosi şi alte uleiuri esenţiale, însă de bază rămâne cel de tea tree cu efect dezinfectant. Apoi dăm câte un puf-puf pe un serveţel şi ştergem pufoşenia de fundel. Legat de şerveţele, am avut aici mai multe încercări dar cel mai mult mi-au plăcut nişte serveţele cosmetice din două straturi pe care le-am găsit la un preţ rezonabil. Şi gata....avem şerveţele umede home-made. Am mai citit şi despre alte variante de serveţele umede făcute în casă, însă acesta variantă mi-a fost cea mai la îndemână.
Am scăpat de chimicale şi facem şi economii. Bebe fericit, mămică fericită.  HAPPY!
Mai rămânem puţin la acest capitol şi în cadrul aceleiaşi secţiuni fundel pufos şi vorbim despre crema pentru prevenirea şi tratamentul iritaţiilor de scutec.
Am mers pe încercate şi aici, însă ne-am oprit o perioadă lungă la un preparat  al unei farmacii. Aş putea să-l numesc bun deoarece se vindecau cu uşurinţă iritaţiile uşoare ale haiducului care nu are o piele sensibilă.  Toate roz până vara trecută (eram trecuţi cu bine de 1 an)   când o iritaţieeeeeee.......de-ţi venea să plângi cum un fundel perfect poate arăta aşa. Haiducul meu urla de câte ori i-am aplicat preparatul şi orice altă cremă. Soluţia salvatoare vine însă "din bătrâni". Îmi mai amintise tata de ea, dar nici nu băgam în seama aşa ceva până ne-a fost leac. În continuare o folosesc la haiducul cu pricina dar şi la haiducul bebe care a venit la câteva zile după remediul salvator (ştia el ce ştia :) )  
Soluţia: untura de purecel nesărata.  Poate părea "băbesc" dar mă folosesc şi bebeii îmi zâmbesc :)
Şi încă ceva:  împărtăşiţi copiii cât de des puteţi!

marți, 7 ianuarie 2014

inedit... permacultura

Mă gândesc deja la grădinarit. Să fie oare de vină aerul primăvăratic care dă târcoale prin curtea mea?
O poză parfumată
Deşi am copilarit la ţară, grădinăritul mi se părea ceva obositor şi ineficient (mai ales dacă există supermarketuri de unde să cumperi "tot"). Şi ce mă mai chinuia mama cu plivitul...
După ce mi-am aprofundat fiţele de oraş (mi se părea o tragedie numai gândul că aş putea să mă întorc la ţară) pe băncile liceului şi le-am desăvârşit prin facultate şi încă câţiva anişori petrecuţi prin metropola transilvăneană iată că.... mi-am revenit sau mai bine zis am redescoperit cum că "veşnicia s-a născut la sat".
Iar în prezent grădinăritul mă fascinează, mă bucură, mă emoţionează. 
Să guşti dintr-o roşie adevărată, să simţi miros de busuioc, să vezi bucuria grădinii după o ploaie mult aşteptată....sunt inepuizabile trăirile ce le poţi avea doar privindu-ţi grădina.
 Însă să revenim la subiect. Am descoperit de  ceva vreme (pe blogul preferat Dulce Casă)  PERMACULTURA şi m-am pus pe studiat. Mi s-a părut ceva inedit, e un altfel de grădinărit şi mi-a plăcut şi-am experimentat, m-a fascinat. Am stârnit zâmbete adeseori celor apropiaţi când mi-au văzut grădina, însă pe mine m-au bucurat tare mult experienţele mele permaculturale. Chiar dacă a venit pe lume în mijloc de vară Luca şi gradina a fost lăsată să se descurce singură pot spune că toamna a adus roade bogate de care mă bucur din plin în mijloc de iarnă. Bineînţeles că mai am multe de învăţat şi experimentat în acest domeniu dar am să mă pun pe treabă cum vine primăvara.
Mă înclin în faţa celor de la TEI   http://cartidintei.wordpress.com/   a căror muncă mi se pare extraordinară şi datorită lor am citit câteva cărţi despre permacultură.   Respecte!
Cu un search găsiţi o multitudine de informaţii despre acest subiect şi puteţi viziona filmuleţe interesante. Pe viitor am să imortalizez experinţele mele permaculturale (am facut-o mult prea puţin anul trecut), să ne bucurăm de magia grădinăritului şi în acest mediu virtual. Închei cu un citat ce mi-a plăcut tare mult din cartea Revoluţie într-un spic - Masanobu Fukuoka:
"Cerul sărută pământul prin ploaie, pământul sărută cerul prin flori".
Roşii adevărate printre flori




Floricica preferată

Dor de vară

miercuri, 1 ianuarie 2014

Tort 2013/2014


       Multe lucruri îmi plac....De unele mă plictisec cât ai clipi, de altele îmi scade interesul în timp, însă e ceva ce-mi placeeee......şi nu simt oboseala când.... PRĂJITURESC. Nu..., nu sunt expertă ci doar îmi place şi fac asta destul de des. Şi ca o "modestă" ce sunt, spun că-mi iese şi destul de bine.
Şi uite aici, tortul anului 2014. 


Luca: mda...să mănânci mami, repede...să văd şi eu cum e!


       Nu e foarte sofisticat, fară marţipan sau fondant (deşi am înţeles că se pot prepara şi acasă) ci doar pandişpan pufos, creme făcute în casă şi multă, multă dragoste.
Un mic rezumat al tortului:
  • pandişpan simplu din 5 ouă (nu sunt adepta prafului de copt, citiţi ingredientele şi veţi afla de ce)
  • crema de zahar ars ( o delicatesă sau altfel spus, elementul de rezistenţă); pentru ea e nevoie de lapte, ouă, zahăr 
    crema de zahăr ars
  • cremă de ouă (vreo 3 ) necesară să fixezeze crema de zahar ars şi pentru îmbrăcarea tortului
  • imaginaţie pentru ornare (nucă de cocos, vişine dintr-un compot, omul de zăpada - elementul nefăcut de mine




      N-am scris în foarte mare detaliu reţeta, ca să nu plictisesc pe cei neinteresaţi, însă o  împărtaşesc cu drag, dacă se arată doritori.
Mi se face poftă numai când mă gândesc la el (noroc că a mai rămas puţintel).
Un an cât mai dulce vă doresc!