Bucurii de iarna

Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
…

 Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de geamul rece
Nasuri cârne şi hazlii.








 

Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui…

 Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.

 Iar bunicul desfăşoară Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie. 

(Iarna - Nicolae Labiş )

Citiţi şi voi o poezie despre iarnă!