marți, 17 mai 2016

Pâinea noastră cea de toate zilele...

... știm cu toții continuarea, însă partea care e de o încărcătură enormă și care pe mine mă pune mereu pe gânduri e „și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri.”

În acestă postare, vroiam de fapt să spun că e mare lucru să mai mănânci pâine adevărată și recomand mai ales mămicilor, să încerce să pregătească pâinica acasă pentru puișorii lor. Știu, timpul ... și alte cele ale lumii acesteia, însă să ne amintim care ne sunt prioritățile.  

Cu siguranță mai există și brutari cu conștiință, însă eu de ceva vreme nu-i mai nimeresc...ba am descoperit și șmecheri care pe o etichetă scriu simplu: apă, drojdie, sare .... și mai e o altă înșiruire a ingredientelor, (ascunsă bine) unde parcă se descrie un produs chimic și nu o simplă pâine.

Am început cam de vreo 3 luni să mă pun pe treabă și treaba merge bini di tăt. Adică ne place ce iese și procesul în sine mă relaxează la maxim (nu am mașină de pâine, deci frământ :) ... plus că mai vin mânuțe jucăușe în ajutor și treaba merge ca pe roate, pe note muzicale:


Că tot veni vorba de cântecele mi-am amintit niște versuri dintr-un cântec vesel, învățat prin scoala generală :) Mi-l dedic:

Fata mamii puișor,
Ai lai da și dai lai da 
O făcut pită-n cuptor.
Ai lai da și dai lai da
Moale ca buretele 
Ai lai da, dai lai da
Poți lipi păretele.
Ai lai da, dai lai da 

Fata mamii harnica
Pita n-o ști frământa
Pă lopată n-o ști pune
Dă no va lega cu funie.

Opera mea de ieri seară plus flori, că totul e mai luminos când apar şi flori în decor.
   

Multe s-ar mai putea spune despre făina albă (eu folosesc faină neagră, căci integrală n-am găsit la moara, cică europeană, din Sărmăşag) dar azi nu despicăm firul în patru, ci ne oprim la admirat flori, mai exact lupini.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu