Țucu-i ochiii cui l-o pus
De l-o pus cu patru boi
Țucu-i ochiii amândoi
...................................
Până voi spune ce-am de spus, ia ascultați nițel, că tare mândru sună http://www.carpati.org/cantece_de_munte/cucuruz_cu_frunza-n_sus_-_emilian_onciu/888/
Evident că l-a plantat El, căci de aia am început cu așa cântec. Însă nu e El personajul principal de astăzi ci e chiar cucuruzul, mai exact porumbul fiert (păcatele mele, nu vă fugă mintea la altceva).
Da. E vorba despre cucuruzul din grădina mea, prășit, îngrijit cu drag, cules, mâncat cu și mai mare drag.
Și-or zice unii că doar nu e așa mare lucru să ai porumb de fiert...că se vând știuleții peste tot și nu merită să pui osul la treabă. Ba merită, le-aș spune eu.
Când văd cu ce bucurie se înfruptă haiducii mei din el și știu că e curat, nici firișor de ierbicid și alte otrăvioare îmi crește sufletul...și deja suntem la a doua oală de cucuruz in doar 3 zile și e abia începutul...
Împart cu voi din producția de anul acesta și mă repet:
Creați o grădină...te bucură și roade multe vei culege.
Cel ce lucrează pământul lui se va îndestula de pâine, iar cel ce umblă după lucruri de nimic se va sătura de sărăcie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu