Un compot special

Iubim compoturile, de la mic la mare... De ce oare?

• în primul rând sunt făcute cu multă dragoste
• sunt făcute din fructele livezii noastre, nu evităm nici livezile bunicilor
• conservanții lipsesc cu desăvârșire...mai nou, și zahărul :)  Știu că e greu de crezut, dar există compoturi delicioase fără zahăr.
• un dulce la îndemână și gustoooos

Vara acesta am avut multe fructe și am experimentat în arta pregătirii bucuriilor dulci. Un experiment de care uitasem și care ne-a încântat papilele gustative, a fost utilizarea mustului în pregătirea compotului.  Recent l-am descoperit în cămară și hocus pocus, au și dispărut borcanele.

În prim plan niște pere aromate așezate frumos în borcanașe, îmbăiate într-o licoare divină de struguri...

Rezultatul:

Cred că arăta și mai bine dacă foloseam mustul de la strugurii albi...

De data acesta chiar am vrut să mă laud (rușinică!)... cât am putut să fiu de creativă. Citisem eu, pe undeva despre compoturi în suc de mere, dar despre must, nu auzisem.

Când colo, ce să vezi! S-a ivit din senin o discuție cu părinții mei despre zahăr, și dintr-una, într-alta zice mama: - Nu era cândva atâta zahăr. Și bunica punea compoturile cu must.

Nu mi-a venit să cred. Adică nu sunt eu creatoarea compotului cu must? Adică bunicii noștri puneau compoturi cu must?  Trist, domnule, trist...

Nu-i trist că nu am eu brevetul de inventator, trist e că ignorăm învățătura bătrânilor noștri (și de ar fi vorba numai despre compoturi). Noi...aștia moderni sau de fapt postmoderni ne stropim cu prafuri de tot felu: zahăr alb, conservanți,amelioratori, arome, etc ....lista prafurilor e lungă... chiar și-n ochii (oglinda știți voi cui) dăm cu prafuri...

Am vrut doar să vă povestesc despre un compot special  și m-am pus pe morală...m-ai bine aș șterge praful, că este ...

Îmi place să închei în ton și îndemn de BUCURIE... 

...deoarece există și aspiratoare pentru praf cât și prafuri magice.

P.S
Alte povești despre compoturi:
http://olihappygirl.blogspot.ro/2015/07/compoturi-fara-zahar.html
http://olihappygirl.blogspot.ro/2014/07/fara-conservanti-compoturi-fericite.html

SkyRun - doar cerul e mai sus

Iată cum poți să te încălzești pe un așa ger, plus că te mai încarci și cu o doză XXL de energie pozitivă:

Nu știi despre ce e vorba?

Skyrun - maratonul de alergare pe scări, în cea mai înalta clădire din Romania – Bucharest SkyTower. Un eveniment aflat la a treia ediție ce îți oferă o multitudine de motive să participi.

Evenimentul este o platforma de fundrasing pentru patru cauze oficiale :

• Mia’s Children este o organizatie non-profit la baza careia sta un vis – visul de a vedea tinerii si copiii din Bucuresti sau din zonele limitrofe, care au resurse limitate si sunt in situatie de risc social, crescand intr-un mediu iubitor si incurajator si devenind membrii fericiti si sanatosi ai societatii romanesti, din punct de vedere fizic, emotional si spiritual. Mia’s Children este locul pe care mai mult de 40 de copii il numesc „acasa”.

• Fundatia HOSPICE Casa Sperantei este o organizatie de caritate, neguvernamentala, infiintata la Brasov, in anul 1992, la initiativa britanicului Graham Perolls. Scopul ei principal este introducerea si dezvoltarea serviciilor specializate de ingrijire pentru bolnavii incurabili in stadii avansate. Este prima unitate de acest fel din Romania si centru de excelenta pentru Europa de Est, in domeniul ingrijirii paliative.  

• World Vision Romania este o organizatie crestina, care desfasoara programe de interventie umanitara de urgenta, dezvoltare si advocacy punand in centrul activitatii sale bunastarea copilului. Organizatia se concentreaza asupra muncii cu copiii, familiile si comunitatile, in scopul depasirii saraciei si nedreptatii. Inspirata de valori crestine, fundatia lucreaza cu persoanele cele mai vulnerabile din lume, indiferent de religie, rasa, etnie sau gen.

• Asociatia MaiMultVerde este o organizatie neguvernamentala, nonprofit si de protectie a mediului, care are misiunea de a construi o noua cultura a voluntariatului pentru mediu in Romania. In primii sase ani de activitate, 2008 – 2014, MaiMultVerde a lucrat cu 21.000 de voluntari, a plantat peste 740.000 de puieti, a strans 325 de tone de deseuri, a deschis primul sistem de bike-sharing din Bucuresti, Oradea si Timisoara, Cicloteque, a derulat mai multe campanii nationale de informare si educatie si a organizat prima gala de strangere de fonduri pentru proiecte de mediu, Gala Verde. 

Desfășurătorul acestei ediții, nu te poate lăsa să stai în casă!

SÂMBĂTĂ, 23 ianuarie

• o cursa contratimp, de alergare, pe scări; 34 de etaje, 680 de trepte, 119 metri ascensiune;
• o cursa în care fiecare dintre voi, cei care veţi participa, veţi putea susţine cauza în care credeţi şi pe care doriţi să o sprijiniţi;
• un bun prilej de a ne întalni, de a ne strânge mâinile, de a vă bucura de priveliştea Bucureştiului văzut din cel mai înalt punct;
• şi… momentul în care vom da startul „24Challenge”

DUMINICĂ, 24 ianuarie

24 Challenge sau ştafeta de 24 ore va începe pe 23 ianuarie, odată ce se va încheia competiţia de masă, şi va continua până a doua zi, 24 ianuarie:

• 4 echipe a câte 6 alergători vor alerga timp de 24 de ore pe scări;
• fiecare echipa va reprezenta câte un ONG din cele 4 participante la eveniment; practic vor face parte şi din echipa Fundraiseri VIP;
• la final, echipa care va contoriza cele mai multe urcări va fi desemnată câştigătoare.

Fiecare persoană care va participa la SKYRUN va contribui la susţinerea celor patru cauze ale evenimentului: 24% din taxa de participare la individual şi 50% din valoarea taxei de la înscrierea corporate va merge catre cauza pe care a ales să o susţină.

Au ales să se implice:

• Gianina Corondan și Marius Vintilă vor participa la SkyRun pentru a susține activitatea HOSPICE de îngrijire a copiilor și adulților care suferă de boli incurabile
• Zoli Toth și Elena Ionescu (Mandinga) vor alerga pentru Asociația MaiMultVerde 

Pentru îndulcirea atmosferei vor fi prezenți cei de la RAW FIT VEGAN ce vor oferi fiecarui participant, care va trece linia de finish, bombonele vegane delicioase... sună tentant, nu?
Iar surprizele nu se opresc aici.

Deci, ține minte! Pe 23-24 ianuarie 2016, SkyTower şi Raiffeisen Property International (organizatori şi gazde), Raiffeisen Bank (partener principal) şi smartatletic (partener organizare), alături de prietenii şi susţinătorii mişcării, te așteaptă!

Echipa mea susține cu înflăcărare evenimentul SkyRun, prin mișcare, veselie și inocență:

Hoți de bombonici - surse de inspirație pentru mămici

          Pentru că am prin casă niște hoți de bombonici, mi-a venit în gând să-mi fac anul acesta bomboanele pentru brăduț, ca să stau și eu liniștită când își vor umple buzunarele și apoi burticile cu ispitele dulci. 

 Știu că a trecut Crăciunul, însă abia acum am prins un moment în care Moș Ene își face datoria cu ceata haiducească...

Bombonicile se pot face și cu alte ocazii, deci nu-i târziu... și mai ales că vorbim de un dulce sănatos.

Ingrediente:

•  susan
• cocos
• ulei de cocos
• miere

     Ingrediente puține, procedeu simplu: am râșnit susanul, precum și cocosul (căci nu era foarte mărunt)le-am amestecat, apoi am adăugat  uleiul de cocos  și mierea.  În ceea ce privește cantitățile, le-am adăugat după ochii și gust. Ideea era să pot forma bombonicile pe care ulterior le-am rostogolit prin cocos (de asta data nerâșnit). 

Susanul și cocosul le-am pus în proporție egală. Dacă vi se pare mai simandicos ca și ingredient uleiul de cocos, să știți că nu e chiar așa. Il găsiți pe la magazinele naturiste, are un pic de preț dar nu e nevoie de o cantitate mare în preparate. Cred că am adăugat vreo 3 linguri (însă am făcut o cantitate considerabilă de bobonici). L-am adăugat topit... pentru necunoscători uleiul se află în stare solidă până pe la 25 de grade...deci el ține legate bombonicile. 

Am învelit apoi bomboanele în folie alimentară, le-am lăsat să se lege și mai bine un piculeț în frigider, până le-am găsit haină de sărbătoare, să poată fi agățate pe brad. Rezultatul: niște bocceluțe ispititoare și pentru mari și pentru mici.

Unul din hoți

 Am mai încropit o variantă de bombonici cu caju și pudră de roșcove dar acestea n-au apucat să ajungă pe brăduț...ce-i drept, au fost mai puține.

Dacă v-au inspirat și pe voi, hoții mei, spor la treabă!

Dragoș vrea să-l vadă pe Moș Crăciun

Hei, omule cu suflet bun

Frumos e rostul ce-ți revine

Să fii și tu un Moș Crăciun

Al celor mai săraci ca tine.

 (Adrian Păunescu)

        Acesta e îndemnul meu, mai ales că magia sărbătorilor de iarnă se simte tot mai intens. Dacă la tine în casă e bucurie, bucură-te! Bucură-te de tot ce te înconjoară, prețuiește tot ce ai, bucură-te de sănătate, bucură-te de fiecare lucru mărunt: de căldura sobei, de miros de portocală, de-un fular călduros...dar deschide ochii...ai tăi, și împreună să încercăm să-i deschidem și ai lui Dragoș - un băiețel de 1an și 2 luni ce vrea să-l vadă pe Moș Crăciun.

       Pentru că s-a născut prematur, a fost nevoie de incubator dar acest lucru i-a afectat ochișorii: diagnostic - retinopatie de prematuritate. Șansa micuțului este operația la Clinica „William Beaumont”, clinică cu renume mondial pentru astfel de intervenții. Este nevoie de 36.000 Euro, o suma mult prea mare pentru familia lui Dragoș.

Cum poți să-l ajuti?

Trimite un SMS la 8832 cu textul DRAGOS si donezi 2 Euro.

Povestea micuțului Dragoș poți s-o afli mai detaliat accesând link-ul de mai sus. Este suferință in familia micuțului, însă împreună putem să aducem lumină...în viața lui, a noastră. 

Dar haideţi să ne hotărâm

Ca, la această sărbătoare,

Să vină, de pe-acest tărâm,

Un Moş Crăciun la fiecare.

Şi eu, şi tu, şi el, şi ea,

Cu viscolirile celeste,

La noapte, ne vom transforma

În Moş Crăciunii din poveste.

Ceata haiducescă și TV-ul

Cei de la Blogal Initiative  provoacă bloggerii să povestească despre cum le place să se uite la televizor...

Eu, dragilor, vă povestesc cum mă uit la televizor.

Probabil majoritatea preferă să se întindă când se uita la micul ecran. Eu dacă fac așa ceva, cei doi haiduci exclamă:

- Mamii e căluț! Dii! și din două sau trei mișcări (depinde pe unde sunt cocoțați) se avântă pe spinarea/burtica mea. Așa că am renunțat la acestă poziție, e tot mai solicitantă ținând cont că cei doi depășesc împreună 25 kg. Mai nou, li se alătură și prințesa ce tocmai a deprins mersul de-a bușilea. Așa că, mama, păzea... vin haiducii!

Și atunci poziția ideală este în picioare. Se mai agață uneori, de câte-un picior, însă am dezvoltat abilități de echilibristică și fac față. E mai greu când am prințesa în brațe, dar tot mă descurc. Greu de tot, chiar dureros, e atunci când calc peste obstacolele lor...nu reușesc întotdeauna, să evit multitudinea de jucării și atunci mai apare câte-o strângere puternică din dinți. 

Poate vă puneți întrebarea dacă mai aud ceva  la TV. Aud cam sfert din jumătate printre chiote și zbenguieli de haiduci, plus că am învățat în aceste condiții, cititul pe buze. Până la urmă, mesajul tot ajunge la mine.

Partea cea mai dificilă vine, atunci când stabilim la ce ne uităm. Până să deprindă tainele mânuirii telecomezii, lucrurile erau relativ simple, acum însă...mama e înștiințată cu ce mai face Plușica, Scooby-doo,  Mikey și Minnie, Donald, Prințesa Sofia, Jack și pirații. Ce mai! Mama trebuie informată că doar sunt chestiuni importante.  

Dacă stau să ma gândesc mai bine, chiar că sunt mai folositoare comparativ cu unele emisiuni.

Ajungem la o învoială când ne uităm la documentare cu animale. Atunci toată lumea e fericită și haiducii se potolesc din activități și urmăresc cu mare interes activitățile din lumea celor care nu cuvântă. Întrebările curg cu nemiluita:

- De ce prinde leul antilopa?

- De ce urlă lupul?

- De ce se bat?

De ce? De ce?                                                       

Și acesta e unul din momentele când îmi pare bine că am absolvit biologia...

Cam așa ne lungim noi la TV și mă întreb dacă mi-ar plăcea altfel ?(adică în liniște și pace). 

Drept vă spun că totul mi s-ar părea plictisitor fără haiducii și prințesa mea. Fără râsete (adeseori plânsete)  și chicoteli, n-ar mai avea același farmec emisiunile TV.

Și apropo, de lungit, fii pe fază căci  sub sloganul „Lungește-te la distracție cât vrei tu!”, UPC România dă startul unei campanii care are la bază o promoție de toamnă (Pachet Cinema & Upgrade 500 Mbps) cu reduceri suplimentare de 50% timp de 3 luni.  Orice client care se abonează în perioada promoțională, achiziționând servicii cu o valoare minimă lunară de 70 lei, pentru o perioadă de 24 de luni, primește din partea celor de la UPC 50% reducere timp de trei luni + CADOU la alegere. Cadoul constă fie într-un Pachet CINEMA, fie upgrade gratuit la net de 500 mbps.

Paharul vieții

Iată că-mi veni și mie sorocul... Pam, pam: a treia oară :)

Și fuguța la spital (n-am avut curajul să nasc acasă ), cu bagăjelul de emoții și cel cu lucrușoarele de trebuință, pregătite de vreo trei luni. 

A dat peste mine (ne) norocul să fie la datorie o moașă din neamul (că e un neam ăsta) îmbufnaților, repeziților și veșnic nemulțumiți de soarta lor. Prima întrebare pusă cu o oarecare politețe:

Cine ți-e medic? Și cum distinsul meu medic a uitat să-mi spună că el nu mai asistă la nașteri din cauza faptului că a intrat în pensie, atât i-a trebuit duduii! M-a plasat într-un salon și dusă s-a făcut. 

Să fie oare că nu m-am prezentat cu plicul la înaintare?

Știam că toate sunt în mâinile Celui de Sus și nu m-am panicat că nu aveam medic, că doar era medicul de gardă pe acolo, însa distinsa duduie nu l-a anunțat de prezența mea.

Soțului meu nu i s-a dat voie să stea cu mine, însă cum duduia dispăruse, mergeam eu la el să-mi aline durerile...După vreo 3 ore, apare și mă întreabă ce-i cu mine de mă vaiet așa. Oare ce putea să fie?! Să nu vă imaginați că urlam, astea sunt chestii din filme, ci pur și simplu strângeam din dinți pe umerii soțului meu. 

M-a examinat de data acesta mai atent și cum văzu că dilatația cervixului e de 10 cm s-a panicat ea. Hai, repede, nu vezi că naști? Să-ți administez calmantul.

Nu doresc calmant și nici perfuzia cu oxitocină, îi răspunsei cât am putut eu de politicos în acea clipă.

Nu i-a venit să creadă! Adică știu eu, ce e oxitocina și epiziotomia? (i-am spus ulterior că nici acest procedeu nu-l doresc). Adică nu sunt de acord cu ea?

Și a început cu o serie de întrebări dintr-o fișă, ce în mod sigur trebuia completată la venirea mea, nicidecum în acel moment. Răspundeam cu întârzâiere și printre dinți, aveam dureri intense și nu mă puteam concentra la ce mă întreba. Transpiram abundent și gâtul mi se uscase. M-a enervat la culme când mi-a spus că sunt la a treia naștere și trebuie să știu cum e. De parcă asta mi-ar diminua din dureri. Urma apoi să semnez cum că doctorul mi-a explicat procedura nașterii sau ceva de genu.. 

De data aceasta tăios am întrebat: Care doctor? Că n-a venit nici unul să mă vadă.

Fâstâcită, mi-a răspuns că sunt doar formalități și trebuie semnate. Imediat a sunat medicul de gardă și în cinci minute acesta s-a prezentat la sala de nașteri.  

Duduia s-a domolit la venirea medicului și acesta a preluat controlul. M-a ajutat cu adevărat.

Contracțiile erau intense și eram epuizată. Simteam că-mi ies ochii din orbite și doar repetam că nu mai pot...Mi se părea că totul durează o veșnicie.

O infirmieră s-a apropiat de mine cu un pahar de apă...l-am băut pe nerăsuflate...mi s-a părut divin. 

Niciodată apa n-a fost atât de vie pentru mine. Am prins puteri și cu încă două contracții, a apărut minunea.

N-a mai contat nimic. Nici moașa repezită, nici durerile, ci doar minunea mea și bucuria de a o ține în brațe.