Câți-ca-voi!

     Nu puteam să nu-i acord un articol pe blog acestei minunății de primăvară. Parcă e o mireasă, iar nuntașii...ia ghiciți? Harnici și petrecăreți zumzăie cu miile prin fermecătorul corcoduș. Căci despre el este vorba în acestă postare...Prunus cerasifera...minunea din grădină.  Mi-a înseninat zilele căci mă întimpină cu un parfum dis-de-dimineață și îmi vine să-l îmbrățișez atât îmi e de drag. Îmi plac și fructele lui dar așa înflorit parcă e desprins din basm. Și e atât de viu...

Haiducii mei îl adoră, căci de el e agățat leagănul lor ... și distracția e mare și în corcoduș cât și pe lânga el.
 

 

Dar de sus, din corcoduş,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel şi jucăuş,
Le-a răspuns un piţigoi:
- Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!...

(fragment din Câți-ca-voi de George Topârceanu)

 

Ploaie infernală de aplauze la Zalău

În loc de-o inimă, în pieptul meu,
Probabil bunul Dumnezeu
Mi-a pus
Câteva sute.
Mai bine zis, un port deschis,
În care vin mereu, din mări de vis,
Corăbii
Nemaivăzute.

Şi toate astea nu sunt basme. Şi tot ce spun nu sunt povești.
Răspunde tu, și tu, și tu, de știi! Răspunde-mi tu cine ești.

  

       Eu am să răspund în 20 martie deoarece se anunță ploaie infernală de aplauze la Zalău și nu numai http://alifantismozaic.ro/concerte/  Maestrul Nicu Alifantis va face un popas și pe plaiurile sălăjene, spre bucuria iubitorilor de muzică adevărată. Vom fi încântați cu acorduri de chitară de pe albumul Mozaic, album descris de artist atât de frumos:

         ” A fost o poveste de dragoste, spusă în diferite feluri, graiuri, aidoma unui mozaic.

     Un amalgam de ritmuri şi stiluri muzicale, de instrumente clasice şi exotice, de sonorităţi neaşteptate, precum o îmbrăţişare deosebit de tandră. 14 cântece dedicate femeii, dragostei şi prieteniei, fiecare cu istoria sa.”

     Îmi doresc să  ascult acestă poveste deoarece am de învățat de la acest corifeu al muzicii românești. Emoțiile de primăvară se vor împleti cu muzica bună, cu versurile pline de profunzime și vor face să vibreze la unison suflete ce iubesc adevărații artiști.

 Așadar, ne dăm întâlnire cu Nicu Alifantis, mai pe-nserat în reședința Sălajului!

Comisarul înțelept

 

Comisarul Iepurilă, muncitor nevoie mare

S-a gândit să-nceapă, chiar acum, o anchetare.

Cine-o fi de vină? După 25 de ani

Țara lui e tot în criză, fără pâine, fără bani.

S-a gândit să ia la rost, pe toți conducătorii

Ce au fost la cârma țării.

A-nceput cu primul președinte

Însă-acesta se dezminte:

- Puterile mi-au fost limitate, după atăta comunism

Era pre mult pesimism.

Fie-ți milă Iepurilă, nu-ți mai fă dușmani,

N-am făcut ce trebuia...sunt bătrân și-apus de ani.

Ce să zică comisarul? Mirat de o asemenea justificare

Include al doilea lider, în a lui amplă anchetare.

Îl întreabă:

- Cum se poate că-n a țării cârmuire

N-ați putut să faceți cât de cât o rânduire?

- Ei, distinse comisare, eu din greu am încercat

Să repar ce s-a stricat

În precedenta guvernare...

Nu vă fie cu mirare!

Vina nu e-n seama mea

Pentru-a țării soartă grea.

Căutați, vă rog de zor

Un alt țap ispășitor!

Iepurilă vrea s-audă

Cum explică actualul șef                                    

Al țării infim progres

- Eu încerc să fac ceva...

Dar toți împotriva mea

Este clar...voi eșua.

În guvern e dezbinare

Ură multă și certare

Țara-i navă-n scufundare!

 Cine-o fi de vină oare?

Comisarul pus pe gânduri

Își notează printre rânduri:

Câte vreme vina unul pe altul o vom da

Chiar cu greu vom progresa.

Vinovat? Eu, tu și fiecare.

Dacă-n țară vrem schimbare

Să începem chiar cu noi, acum!

Și așa a nostră țara, va apuca drumul cel bun.

    Obosit după ancheta desfășurată, comisarul nostru se relaxează cu carte din colecția   San-Antonio în speranța de a mai învăța și el câte ceva de la cei mai experimentați.

   Articol scris pentru ”Ce cazuri ai dori sa inspectezi din societatea/realitatea imediata a Romaniei?” campanie lansată de Blogal Initiative.

E primăvară, iarăși primăvară....

Câtă frumusețe în tot ce ne înconjoară!
Adeseori suntem prea grăbiți să remarcăm... Vă îndemn să petreceți câteva clipe (fără ceas, poate cu un aparat de fotografiat) într-un loc unde ne vorbește atât de simplu natura și veți face descoperiri...

Din descoperirile mele...

Chiar în curte.

Brândușa de primăvară în toată splendoarea ei

Mânuțe hărnicuțe

Muguri bosumflați

De s-ar auzi și albinele din cornul înflorit....

Iarba verde de acasă.....

Licheni rasfățați de soare

Un weekend de pomină

       Iată și de ce...

     Nu se știe care au fost mai încântați de venirea iezișorilor pe lume: mama, tata, bunicii sau bebicii?

Care mai de care mai colorat și mai jucăuș, iezișorii au fost o adevărată încântare pentru haiducii mei, iubitori de animale de la furnică până la universala Raya (o splendoare de iapă iubită de toată lumea).

 Preferata lui Felix...iar iezișorii au doar câteva ore.

Nici cea mai modernă jucărie nu cred că i-ar fi bucurat pe copilașii mei la fel ca și aceste vietăți jucăușe... (de meditat un pic la numeroasele jucării, deloc ieftine ce zac aruncate prin toate cotloanele casei )

Felix era numai un zâmbet și doar să îl întrebi: ce are bunicu? și nu mai scapi de interjecțiile ce le scoate încercând să imite căprițele bunicului, țanțoșe și mândre de iezișorii lor. 

Ehe....ar avea ce scrie Creangă despre aceste căprițe iar Irinuca ar fi fost dată uitării ;)

Slavă Ție, pentru zidirea cea primitoare si bogată în mângâiere;

Slavă Ție, ca ne-ai înconjurat cu mii si mii de făpturi;

                                            (fragment din Acatistul de mulțumire Slavă Lui Dumnezeu pentru toate)